În Timişoara există un număr de 481 de staţii ale mijloacelor de transport în comun, dar nu toate dispun de refugii pentru călătorii care aşteaptă tramvaiele, troleibuzele sau autobuzele. Doar 270 de staţii au asemenea amenajări, multe criticate de cetăţeni ca fiind strâmte, riscante din punct de vedere al siguranţei personale şi nepractice, pentru că nu opresc vântul, ploaia ori ninsoarea şi au băncile prea mici şi incomode. Totuşi, de bine-de rău, staţiile cu refugii oferă cât de cât un adăpost, spre deosebire de celelalte, care lasă călătorul complet descoperit, la cheremul intemperiilor şi al traficului nu de puţine ori haotic.
De-a lungul timpului, nici municipalitatea şi nici RATT nu s-au înghesuit să investească bani în construirea de refugii, preferând parteneriatele cu firme private, care să asigure amenajarea staţiilor, în schimbul oferirii de amplasamente pentru panouri publicitare sau de diverse alte facilităţi.
Două noi reglementări de acest tip vor fi supuse votului Consiliului Local Timişoara la şedinţa din această lună. Prima se referă la încheierea unui contract în prelungirea celui de acum 10 ani, pentru exploatarea şi întreţinerea a 150 de refugii pentru călători şi 55 de panouri publicitare plasate în diverse locuri din oraş. Cea de-a doua este o propunere asemănătoare, venită din partea unei alte firme bucureştene specializate în publicitatea stradală.
Firma doreşte un parteneriat tot pe 10 ani cu Primăria Municipiului Timişoara, în baza căruia să instaleze în mod gratuit 100 de refugii de călători, în principal în zonele mărginaşe, pentru amortizarea investiţiei aceasta urmând să amplaseze prin oraş 50 de panouri publicitare. Curăţenia şi întreţinerea mobilierului din staţii ar urma să fie asigurate gratuit de cei care au făcut propunerea.
Contractele de asociere, în cazul în care cele două proiecte vor primi girul consilierilor municipali, urmează să facă obiectul unor alte hotărâri, în textul cărora vor fi stabilite cu precizie condiţiile şi locurile de amplasare a panourilor publicitare.
Problema refugiilor din staţiile RATT ar putea fi, astfel, pe trei sferturi rezolvată, dar chiar şi aşa, în responsabilitatea edililor ar mai rămâne încă 111 staţii a căror existenţă e atestată doar de nişte plăcuţe fixate pe stâlpii de curent electric.
